Recettes traditionnelles

Hünkarbeğendi (Plaisir du Sultan)

Hünkarbeğendi (Plaisir du Sultan)

Mettez la viande dans une casserole à feu moyen jusqu'à ce que toute l'eau se soit évaporée; ajouter le beurre et l'oignon et l'ail finement hachés; laissez-le sur le feu pendant encore 5-6 minutes, puis ajoutez de l'eau chaude pour couvrir la viande; après ébullition, couvrir avec un couvercle et laisser mijoter jusqu'à ce que la viande soit tendre; Vers la fin, ajoutez le bouillon, salez et poivrez.

Les aubergines sont cuites, nettoyées et finement hachées ; Mettre le beurre dans une casserole puis la farine.

Lorsque la farine a commencé à prendre une couleur dorée, ajoutez l'aubergine. Laissez-le sur le feu en remuant continuellement pendant 5-6 minutes, puis ajoutez le lait. Laisser sur le feu (en remuant constamment) jusqu'à ce que le lait s'évapore (ça doit être comme une purée pas très molle) ; ajouter le fromage râpé, laisser sur le feu encore quelques minutes.


Chat_Philosophe

C'est pourquoi lorsque vous travaillez, vous devez également prendre en compte l'efficacité économique de votre travail. C'est normal d'être comme ça. Mais on peut, je pense, regarder le problème un peu différemment : regardons l'efficacité économique pour voir comment on s'en sort avec le travail. Il est clair que si nous ne sommes pas efficaces, alors nous ne pouvons pas dire de notre travail qu'il serait trop grand. L'efficacité se traduit généralement par des revenus. Plus le revenu du travail effectué est élevé, plus l'efficacité du travail est élevée, à condition toutefois que les efforts fournis soient moindres. Le développement technologique réduit les efforts. Ce qui se faisait auparavant grâce au travail de nombreuses personnes peut maintenant être fait grâce à une voiture robotisée (spécialisée) à une seule personne. La technologie est donc un aspect important en termes d'augmentation de l'efficacité. Mais le problème n'est pas si simple : le résultat du travail (ainsi que le travail) doit être de qualité. La qualité est une condition importante pour que vous puissiez vous imposer sur le marché avec vos produits et pouvoir faire face à la concurrence.

Nous avons donc une relation en trois, pour ainsi dire : travail ---- & gt qualité ------ & gt efficacité. Mais il ne faut pas négliger les dépenses qu'il faut faire pour atteindre la performance. Ces dépenses peuvent être considérées, je pense, dans certaines situations comme des investissements. Par exemple, un travail bien fait et un produit de qualité nécessite, je dis non, une technologie performante, mais aussi une main-d'œuvre bien qualifiée. On peut donc parler d'investissements réalisés dans la technologie, dans la formation de la main-d'œuvre, etc.

Je constate que nous perdons de vue ces questions. On a dit que notre économie reposait principalement sur la consommation et non sur la production. Dès le départ, cette approche - basée sur la consommation - ne peut que conduire à d'énormes dettes extérieures, car sans la production et la vente de biens, vous ne pouvez pas assurer et soutenir cette consommation. Si la base est la consommation, cela signifie qu'en fait, nous consommons ce que les autres produisent. Ceci explique l'important déficit courant que connaît actuellement notre pays : nous sommes dépendants des importations. Dans de telles conditions, dans notre pays, le travail souffre aussi. Fondamentalement, si vous vivez toujours de service et que cette chose fonctionne, alors il ne sert à rien de travailler. Ici, je pense que c'est notre point faible parce que, de cette façon, l'économie roumaine s'est détériorée. Et je crois qu'il faut envisager une croissance économique basée sur la production, la seule saine. Cette crise économique est aussi un moment de vérité. Il nous montre clairement où nous en sommes et qu'une consommation dérangée ne peut pas durer indéfiniment. Nous sommes dans une situation déplorable : nous n'avons plus d'argent et nous dépendons du FMI.

Personnellement, je pense que nous devrions reconstruire la grande industrie. Bien sûr, ce n'est pas facile maintenant. Nous sommes partis avec l'idée du développement des PME, mais je ne pense pas que ce soit une solution. Les petites et moyennes entreprises, de par leur nature même, ne peuvent pas avoir de revenus élevés, elles ne peuvent donc pas créer de richesse. Elles se sont développées, dans notre pays, horizontalement et principalement dans le domaine des services. N'oublions pas que les pays développés de l'Occident reposent sur de grandes entreprises industrielles, car seules ces entreprises peuvent représenter les véritables piliers de l'économie nationale. Le développement des PME s'est fait en complément de ces grandes entreprises et cela me paraît normal. Dans ces conditions, les PME ont un rôle bénéfique car elles ajoutent de la valeur et, de cette manière, des emplois sont créés. Mais je ne pense pas qu'un développement économique basé uniquement sur les PME soit possible car les revenus de ces PME sont faibles - donc les impôts de l'État sont proportionnés : encore faibles - et elles n'absorbent qu'une petite partie de la main-d'œuvre disponible sur le marché, un travail qu'ils ne peuvent pas matériellement satisfaire. Il faut ajouter que dans notre pays, les PME sont généralement de petites entreprises familiales et c'est à peu près tout. Je me demande vraiment s'ils ne sont pas, en fait, juste une entreprise familiale de subsistance et ne disposent pas toujours de la technologie nécessaire et de la main-d'œuvre qualifiée nécessaire pour être en mesure de faire quelque chose d'efficace. De cette façon, les besoins matériels et sociaux de la société ne peuvent être satisfaits. Alors que l'avantage des grandes entreprises dotées de la technologie moderne serait, avant tout, les revenus élevés qu'elles obtiendraient et la grande capacité d'absorption de la main-d'œuvre. Une grande entreprise peut soutenir un développement économique à grande échelle de toute la région où elle est implantée. Une petite PME peut-elle faire cela ? Évidemment pas! D'autant plus que dans notre pays certaines PME sont en forme. Formes peu profondes !

Mme Corina Cretu cite, sur le blog, le dernier Eurobaromètre et entre autres il dit :

Ça ne m'étonne pas. En fait, cela confirme ce que j'ai dit plus haut : dans notre pays les besoins matériels de la société ne sont pas satisfaits, ni les besoins sociaux et la conséquence est un degré élevé d'insatisfaction de la part de la population (la plus touchée étant celle 40 ans). J'estime que cette insatisfaction va grandir car je ne vois pas de solution rapide aux problèmes, mais je soupçonne une aggravation de ceux-ci. Nous devons, je pense, avoir des solutions à moyen et long terme. Je ne pense pas qu'on puisse faire quoi que ce soit immédiatement. Ce qui peut être fait maintenant, c'est une bonne gestion, par le Gouvernement, de cette situation de crise. Ce que le gouvernement s'efforce de faire. Esperons le meilleur. Mais la vision de la reconstruction économique doit être à moyen et long terme.

J'ajouterais autre chose. L'efficacité économique est étroitement liée au marketing. Nous sommes très mauvais à cet égard parce que nous n'envisageons pas d'entrer sur le marché avec courage. Les affaires doivent être faites avec courage. Ma perception est que dans notre pays le marketing est vu comme quelque chose d'"exotique" ou juste comme une bonne "théorie", comme toutes les théories, pour rien. Ce n'est pas comme ça. Il est évident que nous avons une culture capitaliste faible, les causes sont connues - 45 ans de communisme, je n'insiste pas. Mais un développement économique sans marketing compétent, capable d'ajouter de la valeur et de créer de la performance, à mon avis, ne le peut pas. L'étude du marché, de ses besoins et des relations entre les acteurs du marché est particulièrement importante. Mais la chose la plus importante est l'action sur le marché. Cela nous manque. Nous avons tendance à être bureaucratiques, statiques. Nous devrions, je pense, changer. Évidemment, tout le monde n'est pas comme ça, mais le printemps ne marche pas avec une fleur.

Je note également une chose : nous ne voyons pas un développement durable du pays avec la foi dans le succès. Nous la regardons avec doute, avec méfiance, essayant de ne pas déranger d'autres personnes âgées - pays développés, avec influence, intérêts de haut niveau car nous, depuis des centaines d'années, avons pris l'habitude d'embrasser la pantoufle du sultan, nous nous sommes dit : "tête baissée l'épée ne la coupe pas", nous avons rendu hommage à une puissance étrangère comme l'Union soviétique, pour qu'elle ne tue pas nos dirigeants, pour qu'elle n'envahisse pas notre pays. Ces réflexions acquises au fil du temps, à travers l'histoire, doivent être mises de côté. Nous sommes un peuple digne dans l'UE et nous devons nous comporter comme tel !


Quel est le but du travail ?

À propos du travail et plus encore.

économique = le rapport entre les résultats obtenus dans l'activité économique et les efforts consentis. (& lt fr. efficacité, lat. efficacité)
Source : MDN |

C'est pourquoi lorsque vous travaillez, vous devez également prendre en compte l'efficacité économique de votre travail. C'est normal d'être comme ça. Mais on peut, je pense, regarder le problème un peu différemment : regardons l'efficacité économique pour voir comment on s'en sort avec le travail. Il est clair que si nous ne sommes pas efficaces, alors nous ne pouvons pas dire de notre travail qu'il serait trop grand. L'efficacité se traduit généralement par des revenus. Plus le revenu du travail effectué est élevé, plus l'efficacité du travail est élevée, à condition toutefois que les efforts fournis soient moindres. Le développement technologique réduit les efforts. Ce qui se faisait auparavant grâce au travail de nombreuses personnes peut maintenant être fait grâce à une voiture robotisée (spécialisée) à une seule personne. La technologie est donc un aspect important en termes d'augmentation de l'efficacité. Mais le problème n'est pas si simple : le résultat du travail (ainsi que le travail) doit être de qualité. La qualité est une condition importante pour que vous puissiez vous imposer sur le marché avec vos produits et pouvoir faire face à la concurrence.

Nous avons donc une relation en trois, pour ainsi dire : travail ---- & gt qualité ------ & gt efficacité. Mais il ne faut pas négliger les dépenses qu'il faut faire pour atteindre la performance. Ces dépenses peuvent être considérées, je pense, dans certaines situations comme des investissements. Par exemple, un travail bien fait et un produit de qualité nécessite, je dis non, une technologie performante, mais aussi une main-d'œuvre bien qualifiée. On peut donc parler d'investissements réalisés dans la technologie, dans la formation de la main-d'œuvre, etc.

Je constate que nous perdons de vue ces questions. On a dit que notre économie reposait principalement sur la consommation et non sur la production. Dès le départ, cette approche - basée sur la consommation - ne peut que conduire à d'énormes dettes extérieures, car sans la production et la vente de biens, vous ne pouvez pas assurer et soutenir cette consommation. Si la base est la consommation, cela signifie qu'en fait, nous consommons ce que les autres produisent. Ceci explique l'important déficit courant que connaît actuellement notre pays : nous sommes dépendants des importations. Dans de telles conditions, dans notre pays, le travail souffre aussi. Fondamentalement, si vous vivez toujours de service et que cette chose fonctionne, alors il ne sert à rien de travailler. Ici, je pense que c'est notre point faible parce que, de cette façon, l'économie roumaine s'est détériorée. Et je crois qu'il faut envisager une croissance économique basée sur la production, la seule saine. Cette crise économique est aussi un moment de vérité. Elle nous montre clairement où nous en sommes et qu'une consommation dérangée ne peut pas durer indéfiniment. Nous sommes dans une situation déplorable : nous n'avons plus d'argent et nous dépendons du FMI.

Personnellement, je pense que nous devrions reconstruire la grande industrie. Bien sûr, ce n'est pas facile maintenant. Nous sommes partis avec l'idée du développement des PME, mais je ne pense pas que ce soit une solution. Les petites et moyennes entreprises, de par leur nature même, ne peuvent pas avoir de revenus élevés, elles ne peuvent donc pas créer de richesse. Elles se sont développées, dans notre pays, horizontalement et principalement dans le domaine des services. N'oublions pas que les pays développés de l'Occident reposent sur de grandes entreprises industrielles, car seules ces entreprises peuvent représenter les véritables piliers de l'économie nationale. Le développement des PME s'est fait en complément de ces grandes entreprises et cela me paraît normal. Dans ces conditions, les PME ont un rôle bénéfique car elles ajoutent de la valeur et, de cette manière, des emplois sont créés. Mais je ne pense pas qu'un développement économique basé uniquement sur les PME soit possible car les revenus de ces PME sont faibles - donc les impôts de l'État sont proportionnés : encore faibles - et elles n'absorbent qu'une petite partie de la main-d'œuvre disponible sur le marché, un travail qu'ils ne peuvent pas matériellement satisfaire. Il faut ajouter que dans notre pays, les PME sont généralement de petites entreprises familiales et c'est à peu près tout. Je me demande vraiment s'ils ne sont pas, en fait, juste une entreprise familiale de subsistance et ne disposent pas toujours de la technologie et de la main-d'œuvre qualifiée nécessaires pour être en mesure de faire quelque chose d'efficace. De cette façon, les besoins matériels et sociaux de la société ne peuvent être satisfaits. Alors que l'avantage des grandes entreprises dotées de la technologie moderne serait, avant tout, les revenus élevés qu'elles obtiendraient et la grande capacité d'absorption de la main-d'œuvre. Une grande entreprise peut soutenir un développement économique à grande échelle de toute la région où elle est implantée. Une petite PME peut-elle faire cela ? Évidemment pas! D'autant plus que dans notre pays certaines PME sont en forme. Formes peu profondes !

Mme Corina Cretu cite, sur le blog, le dernier Eurobaromètre et entre autres il dit :

Ça ne m'étonne pas. En fait, cela confirme ce que j'ai dit plus haut : dans notre pays les besoins matériels de la société ne sont pas satisfaits, ni les besoins sociaux et la conséquence est un degré élevé d'insatisfaction de la part de la population (la plus touchée étant celle 40 ans). J'estime que cette insatisfaction va grandir car je ne vois pas de solution rapide aux problèmes, mais je soupçonne une aggravation de ceux-ci. Nous devons, je pense, avoir des solutions à moyen et long terme. Je ne pense pas qu'on puisse faire quoi que ce soit immédiatement. Ce qui peut être fait maintenant, c'est une bonne gestion, par le Gouvernement, de cette situation de crise. Ce que le gouvernement s'efforce de faire. Esperons le meilleur. Mais la vision de la reconstruction économique doit être à moyen et long terme.

J'ajouterais autre chose. L'efficacité économique est étroitement liée au marketing. Nous sommes très mauvais à cet égard parce que nous n'envisageons pas d'entrer sur le marché avec courage. Les affaires doivent être faites avec courage. Ma perception est que dans notre pays le marketing est vu comme quelque chose d'"exotique" ou juste comme une bonne "théorie", comme toutes les théories, pour rien. Ce n'est pas comme ça. Il est évident que nous avons une culture capitaliste faible, les causes sont connues - 45 ans de communisme, je n'insiste pas. Mais un développement économique sans marketing compétent, capable d'ajouter de la valeur et de créer de la performance, à mon avis, ne le peut pas. L'étude du marché, de ses besoins et des relations entre les acteurs du marché est particulièrement importante. Mais la chose la plus importante est l'action sur le marché. Cela nous manque. Nous avons tendance à être bureaucratiques, statiques. Nous devrions, je pense, changer. Évidemment, tout le monde n'est pas comme ça, mais le printemps ne marche pas avec une fleur.

Je note également une chose : nous ne voyons pas un développement durable du pays avec la foi dans le succès. Nous la regardons avec doute, avec méfiance, essayant de ne pas déranger d'autres personnes âgées - pays développés, avec influence, intérêts de haut niveau car nous, depuis des centaines d'années, avons pris l'habitude d'embrasser la pantoufle du sultan, nous nous sommes dit : "tête baissée l'épée ne la coupe pas", nous avons fait honneur à une puissance étrangère comme l'Union soviétique, pour qu'elle ne tue pas nos dirigeants, pour qu'elle n'envahisse pas notre pays. Ces réflexions acquises au fil du temps, à travers l'histoire, doivent être mises de côté. Nous sommes un peuple digne dans l'UE et nous devons nous comporter comme tel !


Enlevez vos soutiens-gorge !

Dans le Shari (La loi islamique, qui est aussi une loi civile dans certains pays de religion islamique) est dit que la tenue vestimentaire des femmes doit être caractérisée par la pudeur. Par conséquent, les femmes musulmanes doivent être modestes & quot après le mot, après le port & quot, selon le Poète. Bien, n'est-ce pas ? Imaginez, chers hommes, des femmes honteuses, les yeux perdus, des ménagères, faisant du sorbet à longueur de journée et vous servant de la merde et de l'eau froide. Et la nuit. Eh bien, la nuit est mille et une nuits. Mais le groupe islamiste Al Shabaab, qui contrôle le centre et le sud de la Somalie, a interprété la loi sainte comme disant que la pudeur signifie que les femmes ne portent pas de soutien-gorge. Si vous portez un soutien-gorge, cela signifie que vous êtes trompeur, que vous n'êtes pas modeste, que vous êtes fier d'avoir des seins forts et ainsi vous trompez Allah Lui-même, que Son nom soit à jamais glorifié.

Par conséquent, le groupe Al Shabaab a ordonné l'autorégulation. Le slogan mobilisateur du moment en Somalie est : A bas les guitares ! Des équipes d'experts se sont constituées, comprenant des intégristes parmi les intégristes, généralement ceux aux mains tremblantes et aux barbes de sourate (de l'âge de ceux qui achètent des magazines porno sous nos mains et n'ont aucune patience jusqu'à chez moi : je les ouvre dans le tramway et regarde doucement les photos), qui se promène dans la capitale Mogadiscio et vérifie que les femmes ne portent pas de soutien-gorge. La méthode habituelle consiste à palper, comme le vétérinaire le fait avec le pis, pour voir pourquoi la vache ne donne pas de lait. Comment voir une plus jeune, avec des ballons perçant une burqa plus idiote, comment sauter pour la toucher : n'a-t-elle pas de titar ? Car s'il a et a soulevé ses seins contre nature, contre nature, c'est contre Allah et son Prophète Mohammed. Le soutien-gorge est une fabrication du seitan, le patron de la culture blanche et occidentale, une culture corrompue, cupide, impérialiste et oppressive.

Par conséquent, ceux qui sont surpris en train de porter un soutien-gorge sont fouettés sur les places publiques, pour donner l'exemple à d'autres qui seraient tentés de porter le soutien-gorge impérialiste. Bien entendu, les battus sont préalablement déshabillés. Et, on ne sait pas pourquoi, les imams ont constaté que dans la punition à peau nue, les femmes ne se souviennent pas de grand-chose, à part quelques bébés têtus et pieux, mais seulement des hommes aux yeux brûlants de l'incandescence de la passion. de foi.

Les islamistes se sentent également menacés par la musique heavy metal. Sur le site Inliniedreapta.net il y a un extrait d'une discussion télévisée entre un fondamentaliste et quelques bons garçons et filles avec de beaux yeux rêveurs, comme seuls les femmes, garçons et filles orientaux qui veulent introduire la musique heavy metal dans leur pays. , Egypte . Mais l'opinion publique majoritaire estime que dans la tentative des jeunes il s'agit du « travail » sioniste. Voici ce que dit le fondamentaliste (et gardez en tête que nous sommes dans un pays islamique modéré) : & quot; saison, ba (1) stériliser les consommateurs arabes pour stopper la croissance de la population musulmane, ba (2) les rendre fous après aimer et créer le chaos sexuel dans la fibre morale de la nation, ou (3) rendre les hommes arabes fous de désir après les Juifs, qui déversent alors de nombreux enfants et augmentent la population d'Israël. Inchallah, toutes les ruses sionistes ont échoué. Mais les sionistes n'abandonneront pas. Depuis un moment, j'ai corrompu l'Egypte de la manière la plus perfide possible. Avec du heavy metal & quot.

Et je donnerais un autre exemple, que j'ai noté dans un cahier. Je ne me souviens plus d'où je l'ai eu. L'avez-vous écrit dans un de ces articles sur l'islam qui résonne comme une palme de Valeriu Gherghel ? Peut. En tout cas, le fragment mérite d'être relu. Voici quelques histoires pour les croyants de l'Ayatholah Khomeini : & quot; Un homme peut avoir des relations sexuelles avec des animaux tels que des moutons, des vaches, des chameaux, etc. Dans tous les cas, il doit tuer l'animal après qu'il ait eu un orgasme (là je ne comprends pas : qui doit avoir un orgasme ? L'animal à quatre pattes ou celui à deux ? -N.m.). Il n'est pas obligé de vendre sa viande dans son propre village, cependant, sa vente dans le village voisin est autorisée & quot.

Hélas, pauvre prêtre Corogeanu de Tanacu ! Eh bien, c'est un agneau à côté du rassemblement des oropsistes de la vie d'en haut, des fanatiques, qui menottent au bonheur, à la beauté humaine, qui condamnent le plaisir, méprisent le rire et persécutent l'intelligence. Et quand on pense qu'ils suscitent l'admiration des idiots et réussissent encore et encore dans l'histoire à instaurer différentes formes de terreur. L'Europe occidentale est envahie par les musulmans. L'Amérique aussi. Mais les politiques dorment ou flottent sur les vagues d'un précipice humanitaire. Par exemple, le président Obama a la conseillère interconfessionnelle Delia Mogahed, une authentique féministe, une authentique musulmane, qui soutient le « progrès des cultures opprimées par les Blancs ».

Et ainsi l'Islam augmente comme dans le rêve du sultan dans la Lettre III. Et il a l'utérus de son côté.


Teneur

Déjeuner

Les Turcs préfèrent généralement un petit-déjeuner copieux. Un petit-déjeuner turc typique se compose de fromage ( Beyaz peynir , Kasar etc.), beurre, olives, œufs, muhammara, tomates, concombres, confiture, miel et kaymak, sucuk (une viande turque épicée semblable aux saucisses), pastırma , Borek , se sentait , Donut , pâte frite (appelée pipi ), ainsi que les soupes sont consommées comme repas du matin en Turquie. Une spécialité pour le petit-déjeuner s'appelle le menemen, qui est préparé avec des tomates, des poivrons verts, des oignons, de l'huile d'olive et des œufs. Le menu du petit-déjeuner peut également inclure du kuymak (selon la province, le plat est également appelé muhlama, mohlama et yağlaș ). Invariablement, du thé turc est servi au petit-déjeuner. Le mot turc pour le petit déjeuner, kahvaltı , signifie "avant le café".

Nourriture faite maison

La nourriture faite maison est toujours préférée par les Turcs. Bien que le nouveau mode de vie introduit pousse la nouvelle génération à manger à l'extérieur, les Turcs préfèrent généralement manger à la maison. Un repas typique commence par une soupe (surtout en hiver), suivie d'un plat de légumes (huile d'olive ou viande hachée), de viande ou de légumineuses cuites dans une casserole (généralement avec de la viande ou de la viande hachée), souvent avec ou avant du pilav turc, des pâtes ou boulgour pilav accompagné d'une salade ou cacık (bol de yaourt froid dilué avec de l'ail, du sel et des tranches de concombre). En été, beaucoup de gens préfèrent manger un plat froid de légumes cuits avec de l'huile d'olive ( zeytinyağlı yemekler ) à la place de la soupe, avant ou après le plat principal, qui peut aussi être une assiette de poulet, de viande ou de poisson.

Restaurants

Bien que la restauration rapide gagne en popularité et que de nombreuses grandes chaînes de restauration rapide étrangères aient ouvert dans toute la Turquie, les Turcs comptent toujours sur les plats riches et copieux de la cuisine turque. De plus, certains plats traditionnels turcs en particulier Kofta , döner , kokoreç , compiler, midye tava, Borek et gozleme , sont souvent servis comme fast-food en Turquie. Manger à l'extérieur a toujours été courant dans les grandes villes commerçantes. Esnaf lokantası (c'est-à-dire des restaurants pour commerçants et marchands) sont répandus, servant une cuisine turque traditionnelle à des prix abordables.

Cuisine d'été

Pendant l'été turc chaud, un repas se compose souvent de légumes frits tels que des aubergines (aubergines) et des poivrons ou des pommes de terre servis avec du yaourt ou de la sauce tomate. Le menemen et le çılbır sont des plats d'été typiques à base d'œufs. Le fromage de brebis, les concombres, les tomates, les melons et les melons constituent également un repas d'été léger. Ceux qui aiment le helva en dessert préfèrent helva d'été , qui est plus léger et moins sucré que d'habitude.

Ingrédient clé

Les ingrédients couramment utilisés dans les spécialités turques comprennent : l'agneau, le bœuf, le riz, le poisson, les aubergines, les poivrons verts, les oignons, l'ail, les lentilles, les haricots, les courgettes et les tomates. Les noix, en particulier les pistaches, les châtaignes, les amandes, les noisettes et les noix, ainsi que les épices, occupent une place particulière dans la cuisine turque et sont largement utilisées dans les desserts ou consommées séparément. La farine de semoule est utilisée pour faire un gâteau appelé Revan et irmik helvasi .

il peut être mélangé avec de la coriandre, du cumin et de l'haspir pour en faire une épice pour le poisson

Le sumac moulu peut être utilisé pour assaisonner les salades, le pilav et les soupes. Un mélange d'épices de sumac, de thym séché et de graines de sésame frites est utilisé avec de la viande grillée.

Les olives sont également courantes dans divers petits-déjeuners et repas. Le beyaz peynir et le yaourt font partie de plusieurs plats, dont le Borek, le Manti, le kebab et le cacık.

Huiles et graisses

Le beurre ou la margarine, l'huile d'olive, l'huile de tournesol, l'huile de canola et l'huile de maïs sont largement utilisées pour la cuisine. Les huiles de sésame, de noisette, d'arachide et de noix sont également utilisées. Kuyruk yağı (graisse de queue de mouton) est parfois utilisé dans les brochettes et les plats de viande.

Des fruits

La flore riche et diversifiée de la Turquie signifie que les fruits sont variés, abondants et bon marché. Dans la cuisine ottomane, les fruits accompagnaient souvent la viande en accompagnement. Les prunes, les abricots, les grenades, les poires, les pommes, les raisins et les figues, ainsi que de nombreux types d'agrumes sont les fruits les plus couramment utilisés, frais ou séchés, dans la cuisine turque. Par exemple, compost (compote) ou hoşaf (du persan khosh âb , qui signifie littéralement "belle eau") est l'une des principales garnitures de viande ou de pilav. Dolma et Pilav contiennent généralement des groseilles ou des raisins secs. Etli Yaprak Sarma (feuilles de vigne farcies de viande et de riz) étaient autrefois cuites avec des prunes aigres dans la cuisine ottomane. Les desserts turcs ne contiennent normalement pas de fruits frais, mais peuvent contenir des variétés séchées.


Aubergines (en turc : patlıcan ) ont une place particulière dans la cuisine turque.

Moi à

Dans certaines régions, la viande, qui n'était consommée la plupart du temps que lors des cérémonies de mariage ou lors des Kurban Bayramı ( Aïd el-Adha ) Californie etli pilav (viande pilav), fait partie de l'alimentation quotidienne depuis l'introduction de la production industrielle. Le veau, autrefois évité, est aujourd'hui largement consommé.

L'utilisation principale de la viande en cuisine reste l'association de viande hachée et de légumes, avec des noms tels que kıymalı fasulye (haricots hachés) ou kıymalı ıspanak (épinards avec de la viande hachée, qui est parfois servie avec du yaourt).

Alternativement, dans les villes côtières sont largement disponibles ces poissons bon marché sardalya (sardines) ou Jambons (anchois), ainsi que de nombreux autres avec disponibilité saisonnière. La consommation de volaille, presque exclusivement de poulet et d'œufs, est courante. Le lait d'agneau nourri, autrefois la source de viande la plus populaire en Turquie, représente une petite partie de la consommation contemporaine. Kuzu çevirme , la cuisson de l'agneau de lait, autrefois une cérémonie importante, est rarement vue.


La quatrième objection de Satan

Exode 10.24 : Et Pharaon appela Moïse, et dit : Allez, servez l'Éternel seul, et laissez reposer vos troupeaux et votre gros bétail, et même vos petits avec vous.

Quelle férocité ! Pharaon reconnaît maintenant que les enfants doivent aller avec leurs parents, il ne peut plus les retenir. La main de Dieu appuie trop fort sur lui et sur tout son pays. Mais l'ennemi a une dernière objection. S'il ne peut retenir un seul membre du peuple, qu'il reste au moins les troupeaux et les troupeaux. De cette façon, il veut leur ravir la possibilité et les moyens de servir le Seigneur, il veut les laisser partir les mains vides. Mais observons la noble parole de Moïse, le fidèle serviteur du Seigneur. Il a une beauté morale particulière : " Et Moïse dit : Tu nous donneras aussi des holocaustes et des holocaustes dans nos mains, pour les sacrifier à l'Éternel notre Dieu ; nos troupeaux aussi iront avec nous. Il reste, parce que nous prendrons de eux pour servir le Seigneur notre Dieu » - pour évaluer ces paroles riches en contenu ! - « et nous ne savons pas à quoi nous servirons le Seigneur jusqu'à ce que nous y arrivions » (Exode 10 : 25-26).

Nous devons être pleinement et pleinement conscients du royaume divin avant de pouvoir former un jugement véritable sur la nature et l'étendue de ses exigences. Tant que nous évoluons dans une atmosphère mondaine et que nous nous laissons guider par un esprit mondain, par des principes et des éléments mondains, il est totalement impossible d'avoir une connaissance correcte de ce qui est agréable à Dieu et juste pour Lui. Nous devons nous tenir dans le champ du salut accompli dans la pleine lumière de la nouvelle création, séparés du présent âge mauvais, avant de pouvoir servir correctement le Seigneur. Ce n'est que lorsque, grâce à l'action puissante de l'Esprit qui habite en nous, pouvons-nous savoir où nous avons été amenés par la mort et la résurrection de Jésus-Christ, lorsque nous comprenons l'importance du « voyage de trois jours », que nous pouvons distinguer ce le vrai service chrétien est. Mais alors nous comprendrons pleinement et saurons que tout ce que nous sommes et avons lui appartient. "Nous ne savons pas avec quoi nous servirons le Seigneur jusqu'à ce que nous y arrivions." Des mots merveilleux et précieux ! Puissions-nous mieux comprendre leur pouvoir et leur application pratique ! Moïse, l'homme de Dieu, répond à toutes les objections de Satan en obéissant résolument au commandement du Seigneur : « Laisse partir mon peuple, afin qu'il organise un festin dans le désert.

C'est le seul vrai principe valable en tous temps et en toutes circonstances. Sinon, il n'est pas possible de servir Dieu. Nous devons être complètement séparés de l'Egypte et de ses influences néfastes. Le commandement et la norme de Dieu doivent être obéis malgré toutes les objections et objections de l'ennemi. Dès que nous avons quitté cette norme, même avec la largeur d'un cheveu, satan a gagné la partie, et le vrai service chrétien et le vrai témoignage de Dieu ont été rendus impossibles. Par conséquent, puissions-nous « nous garder impurs du monde », pour servir notre Seigneur dignement, jusqu'à ce qu'il vienne !

Beaucoup de chaînes, de lourdes chaînes m'ont tenu ensemble une fois,
Mais le Seigneur les a tous brisés !
Garde-moi ! me protéger! Dieu, je le veux comme jamais auparavant
Ils redeviennent esclaves du péché.

Titre original : « Das Gebot Jehovas und die Einwürfe Satans »
de Botschafter des Heils à Christus, 1883, p. 197-208, 225-236
Titre original en anglais : "La demande de Jéhovah et les objections de Satan"
de Écrits divers, tome 6

Contrairement aux JUIFS fouettés par satan dans le désert, afin de ne pas nous apporter l'Enseignement Divin à TOUS LES PEUPLES, ("donc le salut vient des Juifs" & #8211 Jean 4/22) Contrairement aux Juifs tourmentés, accompagnés de Dieu dans un Arche d'Or, Christ nous a été donné, plein de Grâce - Puissance, Vérité - avec toute la bonté et la beauté de Dieu. Le bâton de Moïse, mais la Croix, avec toute l'armure de la victoire, afin que nous puissions nous comporter comme Lui pour la Jérusalem céleste & # 8230 Rom.16 / 20) alors que Jésus lui écrasait la tête. El lucrează în noi, cei înnoiţi şi făcuţi UNA cu El, şi noi lucrăm prin El, NU PRINTR-O RELAŢIE, ci… prin prezenţa Plinătăţii Lui, inclusiv a credinţei “care lucrează prin dragoste “…

Să credem că “Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin. (Rom.16/20) Pentru eliberarea omului şi a universului de sub teroarea gunoierului cosmic, pe noi ne-a făcut conlucrătorii Lui, dar nu noi lucrăm, căci am fost răstigniţi (numai moartea Lui ne izbăveşte de păcat pentru veşnicie) şi îngropaţi împreună cu El şi Hristos lucrează în noi, singurul care face totul foarte bine, pentru veşnicie. “În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignita fata de mine, şi eu faţă de lume!” (Gal.6/14) Căci El este începutul şi sfârşitul El are toată autoritatea asupra oricărui om, indiferent cât de scufundat este în păcătuire. Proprietarul care ne-a creat, a sângerat pentru fiecare şi ne-a recreat, la Golgota, a dezarmat şi dezbrăcat trupul păcatului de puterea lui şi ne-a scăpat de omul demonic, care ne-a murdărit şi otrăvit cu toate mizeriile cosmice. El ne-a făcut una cu moartea şi cu îngroparea Lui, ca să ne scape de orice urmă de mizerie, să rodească Invierea-precum în bobul de grâu mort în ţărână! Pentru noi, Hristos a suferit şi ne-a înviat, ca să trăim prin El, pentru El şi numai ÎN El. El are dreptul să lucreze prin noi, dacă este lăsat să fie Cap, nu coadă, să acţioneze suveran, prioritar, integru, integral, complet şi total. Pentru că El este perfecţiunea Dumnezeiască întruchipată în Sine În El nu se fac peticiri “creştineşti”…” Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche pentru că şi-ar lua umplutură din haina, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.” (Mat.9/16-17). Noi nu putem coopera cu El, dacă nu ne facem UNA cu El printr-o suferinţă, moarte, îngropare , înviere şiinaltare asemănătoare cu a lui. Numai cine (re) trăieşte suferinţa-moartea Lui faţă de păcat şi faţă de satan, moşteneşte veşnicia şi o rupe cu păgânătatea pentru totdeauna:” Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul pentru că, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi va batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. (1 Petru 4/1-5)

Să credem că deja, orice păcat,slăbiciune,indoială,neputinţă şi boală, dimpreună cu moartea adusă de satan au fost biruite la Golgota, unde a şters zapisul plin cu toate acuzaţiile noastre, pironindu-l prin răstignirea Lui Acolo au fost făcute de ruşine- în faţa întregului cosmos- toate bolile, neputinţele, domniile şi stăpânirile celui rau Pedeapsa care ne dă biruinţa a căzut peste Cel care a zdrobit şi nimicit, a topit toate păcătuirile prin sângerarea Lui Acum, El este de partea celui care-L crede că este mai mare şi mai tare decât satan, dimpreună cu toate oştile lui de pofte şi ispite…” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru, cap.2/24 şi Isaia, cap. 53)

Dacă suntem în Isus, umpluţi cu Plinătatea Lui,cu Prezenţa Sa completă,suverană, “toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Gal.3/27) şi când satan îşi trimite simpaticii slujitori ,blindaţi cu ispite, sau pofte, nu îşi găseşte loc de intrare, pentru ca Hristos este Usa, în El nu este păcat şi satan nu are acces în Templul Cristic Orice om când este atacat, să strige, pe loc, la…” câinele” de pază, la Protectorul Isus, pentru că pofta sau ispita să nu-şi depună ouăle în cuibul inimii sau minţii…Nici un om nu poate învinge vreun păcat, dacă luptă de unul singur şi dacă nu este blindat cu toată Învăţătura Biblică, inclusiv cu Sabia Duhului. Blestemat este acela care se încrede în om sau în propriul sine, întrucât orice om nenăscut din Sămanţa Duhovnicească, este întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire Isus a venit să ne cantarim-privim în El, pentru că este Întipărirea Slavei Lui şi Oglindirea Măreţiei, Bunătăţii, Frumuseţii şi Sfinţeniei Lui Dumnezeu. Nu poate o mână murdară, păcătoasă, ca să spele o altă mână, tot murdară… Singurul care a luptat şi a biruit până la sânge -contra păcatului este Hristos! Omul care crede în victoria lui Hristos asupra păcatului şi asupra satanei Omul care îl primeşte pe biruitor să locuiască integru, integral, suveran, pentru a împărăţi şi domni permanent în omul înnoit, om făcut una cu Atotputernicia Lui Omul care se face una cu îngroparea şi cu răstignirea Lui faţă de satan şi faţă de minciună, cârtire, hoţie, preacurvie şi orice alt păcat, devine una cu El, plămadit, întrupat şi din înviere, înfiere, slujire, jertfire, blândeţe, dreptate, milă, iertare, credinţa Lui-credinciosie care duce la credinţă… căci” Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”… „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9/22-24)” Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11/23-25)… Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” (Marcu 10/27)

Apropiatul Martiraj al Globaliştilor, primit de copiii lui Dumnezeu cu bucurie, nu poate fi pus alături de slava veşniciei…” Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El… El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Rom.8/17-32)

El ne-a unit cu Sine şi ne-a dăruit Puterea inepuizabilă a Sângelui Vieţii Biruitoare, dimpreună cu răstignirea şi îngroparea Lui faţă cu orice ucidere, beţie, ceartă, dezbinare, vrajbă, mânie… Pe acestea, dar şi pe alte mizerii demonice, El le-a îngropat pentru totdeauna, astfel încât, nimeni să nu mai dezgroape asemenea mortăciuni date în putrefacţie, să nu le mai “savureze” … El a sângerat pentru noi, ca să devenim Una cu vorbirea, gândirea, simţirea, slujirea Lui, cu adevărul, dreptatea, bunătatea, blândeţea, evlavia, smerenia, bucuria, iertarea, dragostea, ştiinţa şi învăţătura Lui, nu Una cu minciuna, preacurvia, hoţia, cârtirea… celui rău. Nu este nevoie să lupte omul până la sânge contra vicleniei, tâlhăriei şi altor păcate, doar trebuie să-l credem pe El că a făcut-o pentru fiecare om şi pentru orice păcat şi, împreună cu El să ne blindăm cu armura Crucii, să biruim orice ispită. Deci, să-l primim să locuiască în omul lăuntric, să ne umple cu Atotputernicia Lui şi, împreună cu El să biruim orice păcat. Pentru asta să lăsăm Duhul Sfânt să întipărească tot “arsenalul” Biblic pe mintea şi inima înnoite, să mâncăm până ne săturăm din Plinătatea Lui, căci El duce greul luptei contra satanei… El a dezarmat deja păcatul de puterea lui şi…” Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.” (Rom.6 ) Să nu ne mai jucăm de-a credinţa şi păcătuirea, căci “Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei, cap.9/28)

Dacă nu rămânem în El, plini cu Învăţătura Lui, uniţi cu toată Plinătatea blândeţii, milei, iertării, dragostei, bunătăţii, slujirii, neprihănirii, împăcării… nu putem deveni una cu El. Căci despărţiţi de El nu putem face nimic bun până şi cele mai bune învăţături lumeşti şi fapte ale “creştinilor” sunt ca nişte zdrenţe murdare (Îs.64/6).

Noi putem birui totul doar prin El, pentru El şi numai ÎN El, unde cel rău nu poate intra. Dar nu noi putem totul, căci nimic bun nu locuieşte în omul “pădureţ”, nenăscut din nou. Putem totul, numai prin Harul Său, care s-a îndurat să locuiască în noi, prin naşterea noastră din nou. Hristos a venit plin de Har, de putere, de Adevăr, de Învăţătura Dumnezeiască, să rodească în oamenii înnoiţi, prin Practicarea sfaturilor, soluţiilor, lecţiilor, poruncilor Salen (dacă-L iubim cu fapta Duhovnicească). Dar pentru a intra şi conveţui în El, trebuie, precum Moise şi Iosua, să ne descălţăm de proaste obicee, datini, tradiţii, deprinderi, gusturi, pofte, idolatrii, învăţături şi politici lumeşti, pline cu maimuţăreli, inclusiv senzuale Ba, mai mult, trebuie să ne dezbrăcăm şi de instinctul câştigurilor lumeşti, de capricii, cârpeli peticite cu bârfe, curvii, certuri, neputinţe, viclenii şi cu alte mizerii ale gunoierului cosmic, dezavuate în Gal.5/20, pentru a fi îmbrăcaţi cu Hristos, nu cu frunze de smochin şi cu scuze, ci îmbrăcaţi cu Mantia lui, blindaţi cu Armura Cristică, dăruită în Efeseni, cap.6/10-20. Doar dacă ne golim de sine prin botezul în moartea lui, dăruit în Rom. cap.6, putem deveni una, nu doar cu suferinţa şi îngroparea Lui, ci şi cu învierea, înfierea, înălţarea, umblarea, rodirea, trăirea, moştenirea Lui. El s-a făcut una cu noi, dar noi, de ce nu vrem să ne facem una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui?! De ce îl primim, dar îl ţinem însetat şi înfometat după Hrana Duhovnicească, care nu se trece, şi pe care o asimilam din Biblie? Să nu uităm că numai “Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.” (Ioan 6/56)” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Cum să ne mai hrănim din amăgirile uzurpatorului nimicitor? Legea Duhului de viaţa ne-a scăpat de Legea păcatului şi a morţii

Din respect, recunoştinţă, dragoste şi din iubire faţă de El, ne dăruim Lui, nu amantei lumi, ca să fim găsiţi în El, având nu o credinţă sau pocăinţă a noastră, nu având o iertare şi neprihănire pe care o dă religia noastră, ci având prezenţa, domnia Lui, plămădită din toate bunătăţile, învăţăturile şi frumuseţile Dumnezeieşti

La Golgota ne-a unit cu Sine, ne-a binecuvântat cu un noian de binecuvântări duhovniceşti, pe care ni le-a dat, din belşug, dacă rămânem Una ÎN Hristos, şi dacă dăm morţii tot ce ştim, tot ce facem, tot ce avem, tot ce este omenesc, lumesc…” Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc că un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Fil. cap.3/8-11) Hristos ne-a dat toată învăţătura şi practica întrupării Lui în noi, pentru ca prin Credinţa Cristică să biruim orice păcat, dacă rămânem Una cu învăţătura, cu jertfirea Lui în El ” Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.: (Ioan 17/23) Să intrăm şi să rămânem, prin mijlocirea Lui – în scutul Lui, în odihna, graţia, ascultarea, suferinţa, învăţătura, blândeţea, înfrânarea poftelor, credincioşia, răbdarea, în dragostea Lui… Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciună şi trăieşte în minciună!” (Ap.22/14-15) Numai dacă rămânem în El, ne umplem cu plinătatea Lui, ne hrănim din Poruncile Lui uşoare şi utile, mâncăm bunătăţile din care este Plămădită Pâinea vieţii şi dacă bem apa vie, ne transformă în izvoarele care ţâşnesc spre veşnicie:” …După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.” (Ioan, cap 6/57)

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna iar prin viaţă pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Botezul “mortal”, primit prin Credinţa Dumnezeiască, dăruită prin Iisus, este meritul Domnului, căci El este alfa, omega, amin, pâinea vieţii, apa vie, învierea,credincioşia,neprihănirea,iertarea,mila şi …viaţa veşnică etc El ne-a răscumpărat de sub puterea celui rău, ne-a evadat (strămutat)din cazemata amăgitorului viclean şi, prin Uşa cea stramtă şi îngustă, ne-a strămutat în Sine, nu pentru a-l manipula în funcţie de trebuinţe, gusturi şi interese omeneşti, căci nu voia noastră, ci numai Voia lui este Sfântă, Supremă, Desăvârşită!

Gunoierul lumii şi al cosmosului, găzduit de omul neinnoit, care –i plăteşte chiria şi cu preţul vieţii, ne-a făcut una cu pământul, cu păcatul. Nimicitorul cel rău şi viclean ne-a făcut doctori în păcătuire, dar Iisus ne-a făcut “Academicieni” ai neprihănirii pentru Noul Pământ. Satan ne are la mână prin mizeriile, neputinţele şi suferinţele păcătuirii, dar, prin naşterea din nou, din sămânţa Învăţăturii Cereşti, Tata ne are la inimă, căci viaţa noastră este ascunsă cu Isuss, nu în Arca lui Noe, ci în Corabia Cristică, în Dumnezeu. .” Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! „(Ap.cap.22) Satan ne-a dezbrăcat de Chipul,comportamentul şi asemănarea Lui, dar El, Hristos, ne-a făcut Una cu El, îmbrăcaţi cu veşnicia, sfinţenia, neprihănirea, slava, frumuseţea NOII CETATI- Cetatea cea Sfantă. El ne-a făcut una cu Zidirea Duhovnicească – Una cu Noul Ierusalim, căci El este Căpetenia Cosmică a Bisericii clădită din pietrele vii, mădulare Cristice, născute din nou,” îndumnezeite” – din orice popor sau religie, înzidite, unite de liantul Duh Sfânt, cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una, dar Tatăl este mai mare… “Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp a doua, de safir a treia, de calcedonie a patra, de smarald A cincea, de sardonix a şasea, de sardiu a şaptea, de crisolit a opta, de beril a nouă, de topaz a zecea, de crisopraz a unsprezecea, de iacint a douăsprezecea, de ametist.(continuare in Ap. cap 21 si 22)


Eliza (fragm. dintr-o povestire adevărată)

Ciclul menstrual m-a luat prin surprindere. Primele pete roșii m-au făcut să mă ascund în pivniță. Credeam că sunt semne ale morții. Am cerut ajutor abia a treia zi, când sângele ajunsese la încheietura genunchiului. L-am întrebat pe tata ce boală e asta. Mi-a dat un pachet de vată și a spus să-l folosesc. Nu mi-a spus cum. Mama era internată cu hemoragie. Probabil își provocase avort. Aveam treisprezece ani și jumătate. O colegă ne-a șoptit printr-a patra că are menstruație. Am crezut că e un fel de pojar, care nu se mută. Altădată, o fată pistruiată dintr-a șasea a zis că maică-sa a murit într-o baltă de sânge. Că îi curgea continuu pe picioare până i s-au golit venele. Când mi-am simțit ciorapii lipiți, am înțeles că trebuie să mă pregătesc. Micile scene înduioșătoare, cu mine închisă în sicriul bunicii și cu mama bocind deasupra, începeau să prindă contur. Sângele nu înceta să se scurgă, oricât stăteam eu întinsă. În a doua noapte se prelinsese pe spate, până la gât. Am crezut că-s moartă deja. Când m-am ridicat, cearșaful era lipit de spate.

M-am spălat până s-a înroșit apa din lighean. Eram curată. Am luat sulul de vată și mi l-am strecurat în chiloți. Mi-a venit să vomit. Nu am mai putut face un pas. Totul mă strângea. Trupul nu mai era al meu.

Prin anul patru de liceu eram virgină, nu cunoscusem niciun băiat, avusesem câteva experiențe, dar niciuna nu depășise nivelul explorării bustului. Nu îndrăzneam să încerc nimic, mă temeam foarte tare de o sarcină, mai ales că pe strada mea o fată murise din această cauză. Se iubea cu un băiat din cartier și urma căsătoria. A rămas însărcinată înainte de termen și au hotărât să amâne copilul. S-au dus la un fost asistent medical, care i-a injectat un medicament în vagin. Câteva zile mai târziu, fata a murit într-o baltă de sânge. Cazul s-a mușamalizat, ea a fost îmbrăcată mireasă, el mire. Părinții, tăiați de durere, găseau că e mai bine așa decât la închisoare. Mirele și-a ținut mireasa de mână până la cimitir. În spatele lor, taraful cânta muzica de petrecere pe care ar fi cântat-o și la nuntă. La urmă, femei și bărbați bocind laolaltă. Mi se părea imposibil să pățesc la fel, preferam să mă ating cu mai multă delicatețe ca de obicei, să mă înfior sub duș, să mă lipesc de vreun perete curbat, dar să nu mă dau unui băiat care să-mi facă asta. A face dragoste mi se părea o afacere periculoasă de care eu eram conștientă și mă puteam păzi.


Acad. Dumitru Matcovschi, cercetătorul care prezenta rapoartele de activitate științifică în formă poetică. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00533

9. Ținând seama de calitățile sale de militant al valorilor naționale și de munca asiduă depusă în domeniul scriitoricesc, la 12 decembrie 1995, Asociația Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova decidea să-i confere lui Dumitru Matcovschi titlu de academician la specialitatea „Literatura română”, iar la 27 decembrie 1995 prezidiul Academiei de Științe a Moldovei aproba candidatura acestuia. În legătură cu acordarea titlului de academician, într-o caracteristică semnată de Aureliu Scobioală se menționa: „crezul estetic al poetului se asociază celui civic, neliniștile pentru frumusețea cuvântului ce exprimă adevărul îmbinându-se organic cu neliniștile pentru tot ce tulbură frumusețea morală a omului, echilibrul naturii, pacea și dominarea binelui”.

10. În calitate de membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, D. Matcovschi a avut o activitate dinamică. În cele câteva rapoarte de activitate surprinse în dosar, acesta menționa: „A fost un an jubiliar pentru mine (2009). Mai greu adică” sau „Am muncit ca în anii cei buni… am publicat multe, multe, multe articole de ziar, nu le-am publicat însă pentru darea de seamă și nu voi face trimitere la ele”, „am avut emisiuni radiofonice, televizate, întâlniri cu cititorii mei, în școli, în colectivele de muncă, nu știu câte, nu le-am numărat, eu nu trăiesc și nu scriu după plan…”. Nu rareori D. Matcovschi se întreba: „care e statutul meu în Academiei? Nu e ca și a lui Druță, Doga?” La care tot el răspundea: „am trăit, am luptat – și pentru viață, dar și pentru cuvânt, am scris până la extenuare, cum am socotit de cuviință, nu ca să-mi dau seama, ca să fiu, aici și acum”. Cei care și-l amintesc pe academicianul Dumitru Matcovschi la ședințele Academiei de Științe a Moldovei țin minte replicile sale tăioase și discursurile sale filipice la adresa inechităților din societate.

După ce se retrăsese din viața politică,în rapoartele sale se desprinde adesea o notă de tristețe și amărăciune. Cu referire la activitatea de zi cu zi, academicianul D. Matcovschi scria: „Omul de artă, omul de cultură, omul de știință dintotdeauna n-a avut ore precise de muncă. Nu am nici eu. În primul rând din cauza sănătății, dar și din cauza unui anume specific al profesiei mele de credință: muncesc, scriu, creez, nu întotdeauna când vreau, ci doar când pot. Nu-mi planific ziua, știu că voi fi numai și numai la masa de scris, nu mai am timp de pierdut, muncesc zi și noapte, ca un osândit, o fac însă din convingere, din plăcere, dar și din datorie. Avem obligațiuni, dacă nu în fața instanțelor, în fața Celui de Sus”.

Tot despre activitatea zilnică, Dumitru Matcovschi însera următoarele:

„Ziua mea de muncă începe la masa de scris

N-aș fi fost membru al Academiei, tot așa începea.

Unde public, unde sunt republicat nu știu,

știu ce scriu, cum scriu, când scriu”.

Dumitru Matcovschi este unicul membru titular al Academiei de Științe a Moldovei care și-a prezentat realizările în rapoarte sub formă de versuri:

„A fost un an jubiliar pentru mine.

Munca de fiecare zi pentru mine este lege,

să fie așadar și pentru ceilalți colegi de breaslă…

scrisul ține de har, nu există zi să nu mă aplec asupra hârtiei,

niciodată însă nu am numărat paginile, cuvintele, cărțile scrise,

știu că sunt multe, foarte multe…”.

În raportul pe anul 2011, poetul scria: „a fost poate cel mai bun an dintre ultimele douăzeci pentru mine, cel mai rodnic. Au văzut lumina zilei două volume de versuri…”.

Daniela HADÎRCA, Lidia PRISAC, Ion Valer XENOFONTOV


ZECE CURIOZITĂȚI

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE SATUL LOGĂNEȘTI, RAIONULUI HÂNCEȘTI

Motto: „Cu un murmur de izvor ne amintește/

Să nu uităm de vatra strămoșească/

De cuibușorul nostru „Logănești”/

Să mai venim la casa părintească”.

Fragment din Imnul satului Logănești.

Versuri și muzică de Viorel Martin

Satul Logănești este situat în nordul raionului Hâncești, la o distanță de 9 km de centrul raional și la 46 km de stația de cale ferată Chișinău. Localitatea, amplasată pe o regiune de deal, este traversată de râul Cogâlnic, cunoscut și cu formele Kogâlnic, Cohâlnic sau Cunduc. Fondul apelor din Logănești este format din 32 ha – râul Cogâlnic și un iaz.

În 1973, localitatea număra 3 796 de locuitori. Din anii 1990, numărul populației din sat este relativ stabil. În 1994 în localitate trăiau 4 149 de oameni, iar în 2004 – 4 117 locuitori. La 24 iulie 2018, numărul total al populației era estimat la 4 200 de locuitori. Peste hotare activează peste 1 000 de persoane, ale căror bani sunt utilizați la procurarea tehnicii agricole, construcția caselor de locuit și alte activități. În localitate sunt 1 476 case de locuit cu o suprafață de 229 ha. La 1966, școala a obținutp statutul de școală medie, iar în 1981 instituția de învățământ din localitate a fost transferată într-o clădire de trei etaje cu 1100 de locuri. În prezent, în Gimnaziul „Logănești” învață 270 de elevi. Grădinița de copii „Andrieș” este frecventată de 160 de copii. În Centrul de Sănătate activează doi medici cu studii superioare și șase surori medicale. Timp de șase zile pe săptămână, medicul de familie este prezent în localitate. Viața socioculturală este întreținută de două biblioteci înzestrate cu calculatoare din proiectul „Novoteca”, un stadion cu teren de fotbal etc. Fondul funciar al localității are o suprafață de 4 403 ha. Fondul forestier gestionat de Agenția de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva” este constituit din 1 543 ha, cel al APL „Logănești” – 120 ha. În sat funcționează 11 întreprinderi comerciale/SRL-uri: SRL „IMD” dispune de 25 ha de plantații cu prune și o secție de uscare și prelucrare a prunelor SRL „Crist-Valg” activează în domeniul agricol și al comerțului, dispune de brutărie SRL „Dovimar-Trans” activează în domeniul transportului peste hotare SRL „Tehnostel-Car” dispune de 94 ha de teren agricol, iar în or. Hâncești deține o fermă cu 3 000 de capete de bovine pentru carne și un abator modern SRL „V.V. Valster” are 43 ha de teren agricol pe care cultivă culturi agricole ș.a. Populația satului lucrează peste 1 300 ha de teren agricol. Se pune accent pe creșterea animalelor. Carnea este comercializată la abatorul din or. Hâncești, iar laptele este colectat la Cooperativa „Lăptișor Com” din localitate. Viața economică este animată și de alte unități: o moară pentru procesarea cerealelor și una pentru procesarea florii-soarelui, șapte magazine alimentare, două magazine de materiale de construcții, un magazin agricol. Prin sat trece drumul național R 44 Hâncești–Ungheni, 25 km, drumuri locale, din care 1,2 ha asfaltate, 10 km cu pietriș. Anual din fondul primăriei se repară 1,5 km de drum în variantă albă. Mai nou, în sat este cunoscut „drumul Gaburici”, care trece pe lângă casa părintească a actualului ministru al Economiei și Infrastructurii a Republicii Moldova. La capitolul comunicații menționăm activitatea „Moldelectrica”, cu rețele electrice cu tensiune înaltă (10 KV) SA „Moldtelecom” deține o stație ce asigură activitatea serviciilor de telefonie fixă a satului, cu peste 1200 de telefoane și internet SA „Voxtel”, „Moldcell”, care asigură funcționarea telefoniei mobile. În sat derulează proiectul „Aprovizionarea cu apă potabilă și sistemele de evacuare și purificare a apelor uzate în s. Logănești”. Rețeaua de apă este de 11 km, cu 267 de conexiuni pentru 560 de persoane. În paralel, se efectuează și lucrări la instalarea rețelelor de canalizare constituite din 3 km. Lungimea totală a rețelelor sistemelor de canalizare este formată din 16 km. În anul 2006 a început gazificarea localității. În prezent sunt instalate 12,8 km cu rețele de tensiune medie și joasă la care sunt conectate peste 600 de case, toate instituțiile administrative, trei agenți economici. Săptămânal prin localitate trec 105 rute regulate. Suprafața totală a celor opt clădiri publice este de 8 038 m ² . Una din clădirile publice utilizează surse de energie regenerabilă.

Școala primară din Logănești, în construcție, 1936. Sursă: Mihai M. Voia, Județul Lăpușna. 1934–1937, București, „Cartea românească”, 1937, vol. II, p. 124

  1. Așezarea are vestigii istorice milenare. În 2017, în proximitatea satului Logănești, specialiștii au descoperit un sit arheologic, care se întinde pe o lungime de 500 m și lățime de peste 250 m. Un strat arheologic este datat cu sec. XII î. Hr. O altă conexiune istorică este descoperirea unui cimitir medieval. În urma alunecărilor de teren, mormintele au ieșit la suprafață. În zonă au fost descoperite două monede medievale de origine suedeză, ceramică din sec. XVI–XVII.Proiectul de edificare a bisericii din s. Logănești. Pânză, dimensiunile 70×60 cm. Arhiva curentă a Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”
  2. În profilul unei justiții a istoriei, sfidând istoriografia, localnicii consideră că anul de întemeiere a localității începe din timpul domnului Țării Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt. Într-un uric din 1457 al voievodului Ștefan se amintește numele boierului Lohan, împroprietărit cu câteva fălci de pământ, vatra numită „siliștea Lohanului”. În anul 1600, urmașii boierului au vândut pământul logofătului Patrașco. Pe parcurs, „siliștea Lohanului” s-a contopit cu „Pulberenii din matca Cogâlnicului”, devenind moșie a Mănăstirii Neamț. La 5 aprilie 1655, în Divanul Moldovei s-a judecat neînțelegerea dintre localnici și clericii lăcașului sfânt. Într-un zapis de hotărnicire din 28 iulie 1667 a câtorva boieri moldoveni despre împărțirea satului Stolniceni, în ținutul Lăpușna, se amintește „di ocină… dinspre Lohănești”. La 25 aprilie 1740, din indicația lui Grigore Ghica Vodă, Ștefan, pârcălab de Lăpușna împreună cu căpitanul Onofrei Pojoga și vornicul Ursu din Stolniceni urmau să cerceteze cazul lui Nicolae Grosul din Ciuciuleni, care susținea că a avut scrisori de recomandare de răscumpărare a satului de la Postolache Covrig și alte rude de-ale lui, de la care pretindea că le-ar fi pierdut atunci când „i-au arsu casa lui de vreo 5 ani”. Ulterior, la 20 iunie 1740, Nicolae Grosul răscumpără cu 50 de lei de la Sandu și feciorul său, Constantin, Cărăbăț, „seliștea cu loculu Lohăneștii pe Cogâlnicu la ținutul Lăpușnii. Potrivit istoricului Sergiu Bacalov, acești Cărăbăț ar fi fost urmașii lui Ion Cărăbăţ, pârcălabul Lăpușnei. Neamul Cărăbăț a avut un rol însemnat în istoria medievală a Țării Moldovei. Parohul Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Leontie Lilicu în fața ușilor împărătești. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  3. Potrivit cercetătorului Alexandru Cerga, prima biserică cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Logănești a fost atestată în 1797. Lăcașul sfânt era din lemn, acoperit cu stuf, îndestulat cu podoabe, veșminte și cărți. În 1862, în localitate funcționa o școală elementară, transferată în 1876 într-un nou edificiu. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 258 de case, în care locuiau 1 324 de oameni. În localitate funcționa o școală de băieți cu o clasă, unde se învăța în limba rusă. Sătenii dețineau împreună cu țăranii din Pulbereni, 1 440 desetine de pământ. Armeanul Grigore I. Manuc Bey possédait deux fois plus de propriétés foncières que 3 238 douzaines. Parmi les participants à la Grande Guerre ou à la Première Guerre mondiale (1914-1918) nous citons les citoyens d'Afteni I. Ababii, Teodor Gh. Antohi, Afteni I. Bulac, Toma I. Bunesco, Gheorghe I. Butnariu, Vasile A. Gaburici, Nistor Gh. Guba , Ion Gh. Morariu, Ion Gh. Sturzu. En 1923, dans le village il y avait 520 bâtiments habités, 484 ménages, un moulin à vent, un bureau de poste rural. La mairie est située à Șișcani. Dans les années 1930, des travaux de construction des nouveaux objectifs sociaux et de réparation des infrastructures ont été réalisés dans la localité. Ainsi, entre 1936 et 1937, 300 000 lei ont été alloués à la construction de deux salles de classe et de la maison du directeur de l'école, construisant ainsi une nouvelle école. En 1936, des travaux sont réalisés avec des voitures « Caterpillar » sur le segment Dahnovici – Stolniceni – Logănești sur un segment de 12 km. Et un an plus tard, en 1937, un pont de 7 m d'une valeur de 42 000 lei a été construit à Logănești. Pendant la Seconde Guerre mondiale, les habitants du village de Loganesti ont participé à la grande conflagration mondiale à la fois dans l'armée roumaine et soviétique. Séquences de la célébration des 560 ans du village de Loganesti. Photo : 27 août 2017. Archives actuelles de la mairie de Loganesti
  4. Comme dans d'autres localités de la Moldavie soviétique, les habitants de Loganesti ont subi des déportations, la famine. Meletie Moraru, maire de la commune de Logănești dans les années 1995-2003, se souvient que ses parents pendant la famine étaient les parrains d'une famille « qui avait un mariage avec un bol de jus - c'était tout le mariage ». Agriculteurs du village de Loganesti dans l'ambiance d'un tapis moldave. De gauche à droite : Natalia Movilean, Elena et Chiril Catan, Meletie Moraru (maire du village de Logănești en 1995-2003). Photo : Ion Valer Xenofontov, 24 juillet 2018
  5. Entre 1949 et 1953, trois kolkhozes étaient actifs dans la localité : « Cuibishev », « Mikoyan » et « Stalinist ». Après la mort de Iosif Vissarionovich Staline (1878-1953), secrétaire général du PC de l'URSS (1922-1953) et premier ministre de l'Union soviétique (1941-1953), en 1953-1980, le kolkhoze « Дружба » fut activé dans Loganesti ("Amitié"). Le premier président de la ferme collective "Drujba" (1953-1959) était le grand-père de Chiril Gaburici (qui porte le nom et le prénom de son grand-père), Premier ministre de la République de Moldavie du 18 février 2015 au 22 juin 2015. Dans 1972, la production mondiale du village s'élevait à 1,2 million de roubles, production - 819 mille roubles, y compris la viticulture et la culture fruitière - 287 mille roubles, élevage - 205 mille roubles, cultures techniques - 131 mille roubles, céréales - 65 mille roubles. Le revenu net était de 180 mille roubles. Au 1er janvier 1973, les immobilisations valaient 2,0 millions de roubles. Il y avait 35 tracteurs, 17 camions, 7 moissonneuses-batteuses dans le ménage. Dans les années 1980-1994, la maisonnée collective de la localité s'appelait le sovkhoz « Logănești », et entre 1994 et 1998, CAP « Logănești ». Maria et Chirilă Toderaș (née en 1933), parents de sept enfants, respectaient les habitants de la localité. Photo : Ion Valer Xenofontov, 24 juillet 2018
  6. Sous l'aspect toponymique du village de Logănești, on en déduit les termes suivants : Bucium (à 3 km de Hâncești), Ciuta, Cloanța, Șiereni, Șucvenil. Ciuta, par exemple, signifie "cerf". Mahala de Jos, Mahala de Sus sont connus. Dans la partie orientale de la localité se trouvent des ravins portant les noms suivants : Budăi, Cornul (en forme de corne), Irești (près de l'étang), etc. Il y a des sources qui se jettent dans Cogâlnic. Il y a aussi les vallées de Valea Cailor, Clanța (où étaient les bergeries, il y a des sources), Grosu (où il y a une bergerie). Dans une zone de ruisseau, il y a le ravin de Șuierenilor, qui mène à Cogâlnic. Dans une autre direction se trouvent les ravins de Mărculesei, Laiu, Mitocul, Fâneței, Ciuta (il y avait aussi une flaque où les enfants se baignaient). Santa Nistor Topala était un agriculteur qui s'occupait de toutes les sources du village. De lui est resté dans la mémoire collective la source de Topală, au lieu-dit Fântâna Tâlharului, une topophobie, un espace où « l'équipe de Cotovschi travaillait ». Dans cette zone, "il y a des épines par lesquelles les moineaux ne peuvent pas entrer". A la cave il y avait une belle fontaine.Séquences du village de Logănești, rn. Hâncesti. Photo : Ion Valer Xenofontov, 24 juillet 2018
  7. A côté de la bergerie, en bordure du village, "les loups tournaient toujours".
  8. Les villageois sont des gens heureux, spirituels, ils se moquent des ennuis. Par exemple, la boisson fermentée à la mûre s'appelle "muriovka".
  9. Une fois les citoyens "autochtones" du village, en travaux agricoles, faisaient une liste de tous les "Vénitiens" (non originaires de la localité), la mettaient dans une bouteille de champagne et l'enfouissaient dans le sol pour les générations futures.» Pour savoir d'où vient la vigne."SLoganesti, belle en toute saison. Photo : 22 mars 2018. Archives actuelles de la mairie de Loganesti
  10. Contrairement à d'autres localités des environs (Stolniceni, Ciuciuleni, etc.), les habitants de Loganesti n'ont pas beaucoup de surnoms. « Surtout ceux de Mahala de Sus ont des surnoms… on ne le trouve pas là-bas sans surnoms ». Tous les habitants de Loganesti nommés Rusu, en réalité, dans les documents, sont passés comme Rotaru. Ils sont censés être d'origine ethnique russe. Dans la localité, il existait une tradition selon laquelle le nom des grands-parents était porté par les petits-enfants.

Ion Valer Xenofontov, docteur en histoire


Vidéo: Patlıcan Beğendi. Şemsa Denizsel (Janvier 2022).